Moartea - sfârșitul sau un nou început ?

Prima mea întâlnire cu acest subiect a fost în copilărie.

Părinții mergeau la vreo înmormântare a apropiaților și cînd se întorceau îmi aduceau câteva dulciuri sau vre-un colac și deși nu prea eram alintat sau sătul de ele – niciodată nu le doream – le asociam cu acea persoană decedată , încremenită și pământie, și nu mai puteam sa le ating.

Mult timp subiectul a rămas ca o gaură neagră în memorie, tot ce știam e că odată cu moartea omul dispare, se preface în pamant - materialismul domină în toate sferele!


Totuși ce este moartea, de ce mor oamenii? Și este vreo sansa de a SCAPA DE EA? De unde avem în noi gandul nemurii? Tot așa cum pe timpul imperiului roman -toate drumurile duceau la Roma, toate întrebările despre om, viața și soarta lui, destinul viitorul- ne duc spre originea omului și a vieții în general.

De lungul vieții am înțeles că teoria materialistă este doar o ipoteza , fără dovezi, deci este o alta religie, în care se îndoiesc din ce în ce mai mulți savanți contemporani. După ce m-am convertit la creștinism gaura neagră din viziunile mele pe aceasta tema a dispărut.



gif

Iată deci ce spune creștinismul pe acest subiect.

Atat viața cît și moartea ne vorbesc despre suveranitatea lui Dumnezeu, pe de altă parte vulnerabilitatea și limitările noastre.

Oamenii tratează cu indiferență acest fenomen, unii o amină, alții o ignoră zicand -nu acum.

În general se preferă să se ascundă adevărul, să nu se vorbească despre asta, nici să se gândească măcar.

Ce este viața- o perioda de timp cu urcușuri și coborâri, bucurii și necazuri. Ce este moartea – este trecerea la o alta viata, o enigmă, un mister de care nu scapă nimeni. Viața ne pune în fața multor responsabilități , din moment ce ne identificăm ca o personalitate și pîna in ultima clipă.

Moartea ne pune în fața judecății, cum ne-am trăit timpul vieții, care sunt faptele noastre.


Moartea este cea mai enigmatică latură a vieții, care sunt caracteristicile ei?


Prima este previzibilitatea ei, cu toții vom muri , ea nu este negociabilă. Alta este s-ar zice democrația morții – sărac ori miliardar, sănătos sau bolnav vrem sau nu, cu toții o vom înfrunta.

Moartea este examinatorul nostru, testul morții este calitatea vieții. Ne naștem fără a putea alege aproape nimic- timpul, părinții, locul, sănătoși sau chiar cu anumite handicapuri. Devenim actori ai vieții în împrejurări care pot să nu ne placă. Dar totuși trebui să avem o anumită calitate a vieții, niște rigori.

Există o categorie de actori, care necătînd la împrejurările în care s-au născut își asumă responsabilitatea și-și trăiesc viața pentru a îndeplini conștiincios rolul respective. Rolul pozitiv al morții este că ea te motivează la calitatea vieții.

Viata-i scurta și te împinge din urmă cu întrebarea – ce faci cu viața ta, care sunt rezultatele?

O alta categorie de oameni sunt cei care trăiesc fără a avea un scop. Ei trăiesc fiind motivati doar de urgențele prezentului, așa de parcă moartea nici nu ar exista. Și când viața se termină, ei își dau seama că mai au nevoie de timp

Volter , care a luptat toata viața sa cu Dumnezeu, în ultimele sale ore implora doctorul

să-i mai prelungească viața măcar o jumătate de an , căci altfel se duce în iad. Și-a ieșit puțin din minți și a murit lătrând ca un câine. Sigmund Freud a murit din cauza unei supradoze de morfină. Charles Darwin la sfârșitul vieții a recunoscut că lucrarea sa despre provenirea speciilor a fost doar o presupunere a lui din anii de tinerete. Iar oamenii au făcut din ea o nouă religie. Lenin la sfîrșitul zilelor și-a ieșit din minți și-și cerea iertare pentru păcatele sale de la mese și scaune.

John Lennon într-un interviu unei reviste americane în 1966 zicea : Creștinismul curând se va termina, eu sunt convins de asta. Isus Hristos e OK, dar ideile lui sunt prea simpliste, noi Beatles l-am în depășit în popularitate. Interesant este că J.Lennon a fost împușcat de un psihopat, din dorința de a deveni faimos…

Constructorul Titanicului, într-un interviu jurnaliștilor la întrebarea despre siguranța navei a spus, că nici macar Dumnezeu nu va reuși să-l naufragieze.

Cunoscuta cîntareață Marilyn Monroe a fost vizitată de evanghelistul B Gram. După ce

l-a ascultat, ea a replicat ca nu are nevoie de Isus Hristos. Mai tîrziu cu doar o săptămână , a fost găsită moartă în pat.


La fel ca nașterea noastră, moartea nu nu poate fi programată.

Dumnezeu, este un tată uimitor, el nu vrea moartea păcătosului, ne rabdă chiar și atunci cînd suntem împotriva lui și fiecare are toata viata la dispoziție ca să-l cunoască și cerandu-și iertare, să se întoarcă acasă la El.

Pentru asta l-a dat pe singurul său fiu, ca să moară pentru păcatele noastre, ca oricine va crede în El sa aiba viață veșnică.

Și avem o mulțime de exemple care confirmă aceasta. Cel mai vorbitor eu vad exemplul apostolului Pavel, care a început cu prigonirea și uciderea primilor creștini, dar după întâlnirea sa cu Isus Hristos , s-a născut din nou, și a devenit cel aprig adept al crestinilor, a scris cca o jumătate din Noul Testament, a plantat zeci de biserici, a contribuit la convertirea a milioane de pagini.

Fiind în pușcărie, înainte de a fi decapitat , el a exclamat- am terminat alergare, am păstrat credința, acum mă aștepta cununa, care mi-o va da Dumnezeu…

În viața noastră, atunci cînd ești departe de moarte , e important să-l asculți pe Dumnezeu, pentru ca atunci cand vei muri, Domnul aducându-și aminte de faptele tale, te va onora, dindu-ti cununa , eternitatea.


Ce-ți dă lumea, ce-ți dau oamenii, ce-ți dă guvernul, grupurile, ideologiile lumii ?


gif

Viața ne amintește de noi, moartea ne amintește că avem să-L întâlnim pe Dumnezeu, cei vei spune atunci?


Putem trai și fără a crede în Dumnezeu, dar ce voi face cînd vom sta la marginea gropii? Dacă nu crezi , te duci în iad.


Noi venim în lume și tot așa plecăm și ce are importanță atunci e credința.

De aceea rezolva-ți problema trecutului, rezolva-ți performanța prezentului și rezolva-ți perspectiva viitorului, nu putem fugi de moarte, dar ne putem pregăti pentru ea.

Între naștere și moarte e un timp și conteaza ce facem , oricine dacă vrea poate fi mântuit. Mantuirea sufletului nostru e o alegere , moartea nu, de aceea Dumnezeu ne face responsabili de mântuirea personală. Să trăiești o viață de zeci de ani și să te ingrijesti de singurul lucru, propriul suflet ce rămâne după moarte, de iertarea păcatelor, de prietenia cu Dumnezeu și perspectiva eternității.

Cristos a intrat in moartea noastra, pentru ca noi , s-a putem intra în eternitatea lui.

Atunci când suntem oameni mântuiți , moartea, este un transfer în eternitatea lui Dumnezeu.


În ultimii ani , pentru majoritatea oamenilor moartea a devenit o sperietoare, cât se poate de reala, nu ne-a ocolit nici pe noi, în mai puțin de doi ani, am pierdut patru oameni dragi din familie, merită să ne gîndim cum ne sfârșim calea pe pamînt.

gif